Botezul este primul dintre taine, cel care sanctiaza adevarata nastere a unui crestin. Datorita Botezului, suntem purificati de pacatul originar si devenim parte a Bisericii si a trupului lui Hristos.
Datorita Botezului, avem acces la celelalte sacramente si incepem sa cautam calea Spiritului.
Cuvantul Botez provine din limba greaca βάπτισμα, báptisma, „scufundare”. Exact asta este, o scufundare in apa purificatoare. Simbolismul apei ca mijloc de purificare apare in multe religii din antichitate. In special, in iudaism era necesar sa se practice ablutii purificatoare inainte de accesul la cult.
Pentru a va oferi satisfactia pe care vi-o doriti si a va bucura de evenimentul mult asteptat aveti nevoie si de toate accesoriile necesare, asa cum sunt lumanarile.
Actiunile ritualice si baile purificatoare sunt intr-un fel preludiul Botezului asa cum il stim noi, dar deja in Vechiul Testament oamenii au recunoscut puterea mantuitoare a apei, ea fiind un instrument al vointei lui Dumnezeu de a-i salva pe cei neprihaniti. Ne gandim la Potopul Universal sau la trecerea Marii Rosii de catre Moise si oamenii alesi sa fuga din Egipt.
Trebuie sa asteptam botezul lui Ioan Botezatorul pentru a gasi ceva mai aproape de ideea noastra de Botez. De fapt, pe langa folosirea functiei purificatoare a apei, el i-a facut pe cei care au primit-o parte integranta din urmasii lui Avraam, oamenii care asteptau cu credinta si speranta venirea lui Mesia.
Cand Isus I S-a aratat lui Ioan pentru a primi Botezul, el isi accepta cu adevarat propriul destin. Cand iese din apa, Isus vede cerul deschis si Duhul Sfant apare sub forma unui porumbel, in timp ce din cer se aude un glas: „Tu esti Fiul Meu preaiubit, preferatul meu”. Duhul Sfant coboara peste el, investindu-l in rolul sau, transformandu-l in Mielul lui Dumnezeu. Este inceputul unei noi vieti si premonitia mortii, care va duce la Inviere. Destinul unui singur om si al intregii omeniri se realizeaza pe malurile Iordanului, intr-un singur gest de supunere si umilinta menit sa schimbe totul.
Semnificatia botezului crestin
Botezul crestin se naste cu Rusalii, sau cu pogorarea Duhului Sfant asupra Apostolilor, la cincizeci de zile dupa Invierea lui Isus.
Asa cum Botezul lui Isus in apele Iordanului a reprezentat inceputul slujirii Sale printre oameni, Rusaliile, botezul focului Duhului Sfant, reprezinta inceputul misiunii Apostolilor si, in toate privintele, inceputul Bisericii crestine. Dupa cum a poruncit Isus, din acest moment Petru si ceilalti ucenici incep sa predice nevoia de a se pocai de pacatele lor si de a primi Botezul pentru a obtine iertarea si darul Duhului Sfant.
Botezul crestin implica scufundarea in apa sau, alternativ, stropirea apei pe cap. Scufundarea in apa simbolizeaza moartea lui Isus, in timp ce Invierea iese din ea. In apa, pacatul moare, la fel ca si trupul poluat de el.
Acest gest simbolic, urmat de intinderea mainilor celebrantului, pedepseste eliberarea de orice pacat si inzestrarea Duhului Sfant.
Simbolurile Botezului
Botezul, ca toate Sfintele Taine, presupune folosirea elementelor materiale, a cuvintelor si a cantecelor, a gesturilor simbolice si a semnelor non-verbale care impreuna dau nastere acestei sarbatori pretioase si indispensabile in viata unui crestin.
In special, merita sa examinam cateva elemente simbolice:
- Apa
- Mirul
- Uleiul
- Lumina lumanarii
- Imbracamintea alba
Cum au aparut lumanarile?
Femeile coloniale au oferit prima contributie Americii la fabricarea lumanarilor, cand au descoperit ca fierberea fructelor de padure verzi-cenusiu ale tufelor de dafin producea o ceara cu miros dulce care ardea curat. Cu toate acestea, extragerea cerii din dafin a fost extrem de plictisitoare. Drept urmare, popularitatea lumanarilor de dafin a scazut in curand.
Cresterea industriei vanatorii de balene la sfarsitul secolului al XVIII-lea a adus prima schimbare majora in fabricarea lumanarilor din Evul Mediu, cand spermaceti – o ceara obtinuta prin cristalizarea uleiului de casalot – a devenit disponibil in cantitate mare. La fel ca ceara de albine, ceara de spermaceti nu a provocat un miros respingator atunci cand a fost arsa si a produs o lumina semnificativ mai stralucitoare.
De asemenea, era mai tare decat seul sau ceara de albine, asa ca nu se inmoaie si nu se indoia in caldura verii. Istoricii noteaza ca primele „lumanari standard” au fost facute din ceara de spermaceti.
Cele mai multe dintre evolutiile majore care au avut un impact asupra productiei de lumanari contemporane au avut loc in timpul secolului al XIX-lea. In anii 1820, chimistul francez Michel Eugene Chevreul a descoperit cum sa extraga acidul stearic din acizii grasi de origine animala. Acest lucru a dus la dezvoltarea cerii cu stearina, care era dura, durabila si arsa curat. Lumanarile cu stearina raman populare astazi in Europa.
