Articol plătit
Nu orice divorţ este demn de laudă în Islam. Unele cazuri de divorţ sunt neplăcute sau chiar interzise.
Coranul compară despărţirea dintre bărbat şi nevasta lui cu vrăjitoria.
Divorţul, conform legislaţiei islamice, este similar cu o operaţie dureroasă; omul sănătos îndură durerile rănii sale, chiar şi o amputare, pentru a-şi proteja restul părţilor corpului de răni mai grave. Dacă dezgustul dintre soţ şi soţie se menţine, metodele de reconciliere şi încercările celorlalte persoane de a-i împăca eşuează, divorţul este atunci cel mai amar medicament ce nu are o altă alternativă. Acesta este motivul pentru care, dacă nu poate avea loc o reconciliere, se aplică divorţul.
Este ilogic să forţezi, prin puterea legii, o viaţă între doi parteneri care nu se simt bine unul cu altul şi nu au încredere unul în celălalt. Dimpotrivă, ei ajung la sentimente de repulsie. Să obligi la o astfel de viaţă prin puterea legii este o pedeapsă severă, nemeritată de om, decât dacă a comis o crimă gravă. Este mai rău decât închisoarea pe viaţă.
Islamul a stabilit un număr de principii, învăţături şi reguli care, dacă sunt urmate şi îndeplinite cu discreţie, ar diminua necesitatea divorţului şi ar limita efectele răspândirii unei situaţii neplăcute. Printre acestea sunt următoarele:
1. Să alegi o soţie bună, să fii mai atent la religia şi moralitatea ei decât la banii, bogăţia şi frumuseţea sa.
2. A-ţi vedea logodnica înainte de încheierea contractului de căsătorie reprezintă o necesitate pentru a fi liniştit.
3. Pentru femeia interesată, tutorii ei trebuie să o sfătuiască să aleagă un soţ cu caracter nobil şi să îl prefere pe cel a cărui credinţă şi moralitate sunt satisfăcătoare.
4. Consimţământul unei femei de a se căsători cu cel care îi propune aceasta este o condiţie a mariajului.
Citește aici articolul complet despre divorțul și căsătoria musulmană.
