Majoritatea oamenilor interesati de OZN-uri vor sti cum au aparut controversatele documente Majestic 12. 11 decembrie 1984 a fost o dată destinata să devina infama in domeniul Ufologiei.

In acea zi, un barbat pe nume Jaime Shandera, care la acea vreme era producator de televiziune, a primit prin posta un plic gros. Era stampilat in Albuquerque, New Mexico si nu avea o adresa de returnare. La acea vreme, Shandera lucra indeaproape cu Bill Moore – un scriitor care petrecuse mult timp incercand sa descopere adevarata poveste a „accidentului OZN” de la Roswell din iulie 1947.

Greg Bishop spune in cartea sa din 2005, Project Beta: „mai erau doua plicuri in interior, fiecare inchis in interiorul următorului, ca niste papusi rusesti.” Bishop a adăugat: „Din al treilea, o rola de film de 35 mm s-a rostogolit dintr-un recipient negru. Cand a fost developat, filmul alb-negru a dezvaluit doua secvente de cate opt imagini fiecare – imagini cu ceva care ar putea ramane in istorie sub numele de „notoriul document MJ-12” sau „Presidential Briefing Papers”.

Aceste lucrari pareau a fi nu mai putin decat lucrari vechi de zeci de ani, foarte secrete, pe un program top secret al guvernului SUA. Aceleasi hartii se invarteau in jurul farfuriilor prabusite, extraterestrilor morti, autopsiilor creaturilor extraterestre si al unei agentii secrete / think tank cunoscuta sub numele de Majestic 12.

In urmatorii cativa ani, Moore si Shandera au sapat adanc si au analizat minutios documentele Majestic 12. Si, in 1987, le-au dezvaluit publicului. A inceput controversa. Si, mai bine de treizeci de ani mai tarziu, inca se mai vorbeste despre aceste documente.

Dar iata cea mai importanta intrebare dintre toate: de ce au primit Shandera si Moore acea rola de film? Pentru a raspunde la aceasta intrebare importanta, trebuie sa ne intoarcem in timp cativa ani. Atunci a inceput cu adevarat totul.

Documente Majestic 12

In septembrie 1980 – in timp ce promova noua sa carte (impreuna cu Charles Berlitz) „The Roswell Incident” – Moore a participat la o serie de interviuri la mai multe posturi de radio din Statele Unite. La sfarsitul unui astfel de interviu, o secretara i-a spus lui Moore ca era cineva pe linie care dorea sa vorbeasca in privat cu Moore.

Vocea de la celalalt capat era a unui colonel care era stationat la baza Fortelor Aeriene Offutt, care se afla in comitatul Sarpy, Nebraska.

Omul i-a spus lui Moore: „Credem ca esti singurul pe care l-am auzit, care pare sa stie despre ce vorbeste”. Colonelul a dorit o intâlnire. Si curand,  Moore a mazgalit numarul colonelului, promitandu-i ca va lua legatura cu el cat mai curand posibil. Cu toate acestea, colonelul proactiv nu a asteptat ca Moore sa ajunga la el. In schimb, l-a contactat pe Moore – pentru a doua oara.

Inca o data, barbatul i-a adresat aceleasi saisprezece cuvinte: „Credem ca esti singurul pe care l-am auzit care pare sa stie despre ce vorbeste”.

Pana acum, Moore era mai mult decat intrigat. O intalnire a fost repede aranjata. Cei doi urmau sa se intalneasca intr-un restaurant din Albuquerque, unul care se afla in drumul lui Moore spre casa, pentru mancare buna si – spera – pentru o conversatie edificatoare, clarificatoare.

Informatorul misterios a fost descris de Moore ca fiind in varsta si slab. Greg Bishop a spus ca barbatul are „accent din Europa de Est”. Din acea zi, batranul uscativ ii va deveni cunoscut lui Moore drept „Soimul”.

Greg Bishop spune ca „… noua cunostinta [a lui Moore] i-a spus ca reprezenta un grup de agenti de informatii din guvernul SUA care s-au saturat de misterul care inconjura subiectul OZN-urilor si erau dornici sa comunice publicului informatii mai exacte. Au vrut sa faca acest lucru printr-un cercetator de renume.

De-a lungul timpului i s-ar fi dat mici fragmente ale povestii si ar putea face cu ea asa cum si-ar dori. Ar fi Moore interesat sa participe la un astfel de program?” Da, Moore a fost interesat. Foarte mult. Dar, a existat problema unei anumite aliante profane in care Moore stia ca va trebui sa intre; fie ca ii placea sau nu.

Stia ca, daca nu joaca jocul, atunci sansa lui de a ajunge la miezul a ceea ce stia unchiul Sam despre OZN-uri si extraterestri – morti, in viata sau chiar ambele – ii va scapa ireversibil din stransoare.

Asadar, Moore a fost de acord sa faca orice trebuia facut. In curand totul a pornit. La începutul anilor 1980, Moore primea periodic instructiuni de a calatori in anumite locatii din Statele Unite, unde se va intalni cu personaje anonime, inclusiv, inca o data, cu Soimul.

Cu fiecare ocazie, materialul aparent foarte clasificat despre OZN-uri era predat lui Moore – intotdeauna in plicuri Manila si in diferite locuri, laturalnice. Printre aceste locatii se numarau o camera de motel in nordul statului New York si o anumita cladire din inima Los Angeles-ului, California.

Cu o ocazie, in aprilie 1983, un prieten al lui Moore, Nic Magnuson, a ridicat o colectie de documente pentru Moore la Seattle, iar apoi in aeroportul international Sea-Tac din Washington. Predarea a fost facuta de „un barbat scund, in varsta, chel”, care i-a dat lui Magnuson un ziar care ascundea intre paginile sale unul dintre acele plicuri manila nepretuite.

Documentatia colectiva se referea la enigme precum „Proiectul Varsator”, „MJ12 [un termen alternativ pentru Majestic 12]”, „comunicari cu extraterestrii”, chiar si referiri la deciziile luate de personalitati de elita din domeniul colectarii informatiilor pentru tinerea Casei Albe departe de bucla ufologica. Un secret atat de uluitor incat nici macar presedintelui Statelor Unite nu i s-ar putea spune adevarul? Posibil, da.

Moore era aproape sigur ca lucrarile vor arunca totul in aer. Daca ar fi adevarate, asa ar fi. Aceasta a fost cea mai mare problema dintre toate: au fost autentice?

Sau, Moore era folosit de oameni din comunitatea de informatii; personaje manipulatoare care incercau sa-l impinga departe de cercetarile sale semnificative cu privire la Roswell si mai departe pe un drum plin de documente indoielnice? Intrebarile au fost valide. Nu va trece mult timp pana cand Jaime Shandera va primi documentele Majestic 12 care au provocat atatea controverse – si atatia ani.