In trecut, cum si-au croit drum marinarii pe mari si oceane?
Polinezienii erau mari navigatori. Cu sute de ani inainte ca Cristofor Columb sa-si inceapa calatoria peste Atlantic, polinezienii traversasera deja Pacificul cu canoele lor din lemn, parcurgand distante de mii de kilometri intre insule si Triunghiul Polinezian.
Pentru a se orienta, au folosit soarele, stelele, luna, vantul si curentii. Ei au facut, de asemenea, harti speciale cu bete si scoici.
Vikingii au calatorit, de asemenea, mii de kilometri intre nordul Europei, Insulele Britanice, Islanda, Groenlanda si chiar America de Nord. Ei au fost ajutati de calcule si observatii atente: au plutit in deriva, au urmarit balenele si au avut ciori la bord pe care le-au invatat sa caute cele mai apropiate terenuri.
Potrivit mai multor rapoarte, calatorii vikingi si-au localizat pozitia in mijlocul oceanului cu ajutorul umbrelor aruncate de soare, numarand zilele pe mare, calculand viteza navei si orientand cursul in functie de soare si stele. Unii cred ca au folosit chiar si pietre solare care polarizau lumina pentru a determina azimut soarelui in cazul in care a existat vreme rea si nu au putut vedea nici acest lucru, nici stelele.
Vikingii au ajuns adesea la concluzii intuitive, dar inexacte. Povestile spun despre calatorii cand era ceata sau vreme rea. In astfel de conditii, fostii marinari si-au pierdut cu totul simtul directiei.
Marinarii au folosit harti ale Pamantului si ale cerului, precum si grile pentru a se pozitiona. Chiar si asa, nu a fost usor sa gaseasca coordonatele necesare, deoarece, desi soarele, luna si stelele au ajutat la determinarea latitudinii, longitudinea a fost o piulita greu de spart.
Lungimea poate fi calculata cu diferenta dintre ora locala si ora unui anumit punct de referinta luat in acelasi timp. Precizia este cruciala, deoarece, la Ecuator, un grad de abatere se traduce la 109 km. Timpul de la bord poate fi determinat de soare si stele, dar ceasurile nu au fost suficient de precise in acele vremuri si unii oameni nu au putut determina ora intr-un port de origine sau in meridianul principal din Greenwich.
Invatarea de a determina lungimea a fost o prioritate pentru multi ani. Ludovic al XVI-lea spus ca astronomii sai l-au facut sa piarda mai mult pamant decat armatele sale.
Intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea, Spania, Olanda, Portugalia, Venetia si Anglia (toate puterile navale importante) oferit recompense mari pentru oricine a inventat metode simple si practice de specificare a longitudine navelor pe mare. Guvernul britanic a oferit o cifra mica de 20.000 de lire sterline, care, in 2015, a fost echivalenta cu 2,6 milioane de aceeasi moneda sau 3,8 milioane de dolari. John Harrison a castigat banii pentru inventarea cronometrului marin care a inceput sa fie utilizat pe scara larga in 1760.
Mai devreme, in 1757, sextantul a fost inventat de lucrarile simultane ale lui Isaac Newton, John Hadley si Thomas Godfrey. Ambele instrumente impreuna rezolva in cele din urma puzzle lungime.
Ce se utilizeaza astazi?
In prezent, majoritatea navelor se bazeaza pe grafica electronica si sisteme informatice (ECDIS) si sistemul global de pozitionare (Gps).
GPS-ul foloseste o retea de 30 de sateliti pentru a determina pozitia noastra exacta. In principiu, acest sistem a fost dezvoltat in scopuri militare, dar astazi aproape toata lumea, de la turisti la marinari sau piloti, il folosesc cu usurinta.
In plus fata de GPS, navele au trecut la utilizarea diagramelor electronice, o schimbare care permite marinarilor sa efectueze operatiuni esentiale, cum ar fi urmarirea unei cai si efectuarea unei corectii in doar cateva minute si nu in ore.
Ca urmare, ofiterul de serviciu a folosit timpul pentru a observa si analiza in jurul sau: timpul, viteza navei si alte variabile importante. Barca este mai sigura, un punct esential pentru proprietari, clientii care isi incarca bunurile pe ele si companiile de asigurari care stabilesc ratele de asigurare.
In cazul legii lui Murphy…
Poate fi cazul ca ambele sisteme ECDIS sa esueze ca urmare a unei erori de programare sau a unui atac tintit. De asemenea, sistemele informatice nu mai functioneaza pentru a instala corectii si actualizari. In plus, cercetatorii gasesc frecvent vulnerabilitati in tehnologii cheie, cum ar fi ECDIS, GPS si Sistemul de identificare automata marina .
Defectiunile de navigare nu sunt foarte periculoase langa coasta: ajutorul este in apropiere, semnele de orientare sunt vizibile si conexiunile la Internet si mobile functioneaza de obicei.
Navigarea ca si placere
Navigarea pe mari si oceane este din ce in ce mai interesanta pentru multi…
Ca sa poti naviga pe mare insa, nu o poti face ca si cum ai conduce o bicicleta ci ai nevoie de un permis barca si asta nu se poate lua decat prin instruire si pregatire in prealabil, participare la cursuri special create pentru invatare.
Daca esti pasionat de navigare si vrei sai ai un permis de barca, intra pe site si afla tot ce trebuie despre obtinerea unui astfel de deocument.
