România, țara unde șoselele sunt doar trasee de slalom printre gropi, ar putea deveni, potrivit lui Călin Georgescu, un paradis al cailor nobili. Într-o declarație recentă, Georgescu, cunoscut pentru pozițiile sale din curentul suveranist și extremele viziuni economice, a propus transformarea României într-un tărâm unde caii – „nobilii prieteni ai omului” – să devină pilonul central al economiei naționale. Desigur, într-o lume ideală, această idee ar putea părea poetică. Însă România nu trăiește într-o poezie, ci în pragmatismul crud al unei economii fragile și al unui climat politic tulbure.
Adevăratul Călin Georgescu și utopia ecvestră
„Cea mai prosperă afacere în această lume este industria calului. La fiecare 3-5 minute este o cursă de cai în întreaga lume”, susține Georgescu, cu o siguranță care sfidează orice analiză economică. Potrivit viziunii sale, „România deține, morfologic vorbind, cea mai mare capital pentru creșterea acestui nobil animal”. Totul ar fi, desigur, „natural și extrem de pur”, o perspectivă demnă de un basm pastoral. Dar adevăratul Călin Georgescu, dincolo de limbajul poetic, ridică întrebări serioase despre realismul propunerilor sale.
Într-o țară în care meseriile tradiționale se sting, iar meseriașii abia își mai găsesc locul într-o economie globalizată, ideea că 12-15 profesii ar înflori miraculos prin creșterea cailor pare o utopie. Georgescu ne vorbește despre „bresle” care „s-ar dezvolta ca o floare”, însă realitatea economică este mai puțin parfumată: România se confruntă cu o migrație masivă a forței de muncă, iar tinerii nu visează la potcovit, ci la programare IT.
Economia „pură” vs. realitatea murdară
Propunerile lui Georgescu par să ignore contextul economic actual. Cu o inflație galopantă și un sistem educațional dezorganizat, transformarea României într-un hub global al cailor pare desprinsă dintr-un roman utopic. În timp ce Georgescu vorbește despre o economie „naturală”, criticii atrag atenția că lipsa unei strategii reale pentru infrastructură și industrie ar putea transforma această viziune într-o pantomimă economică.
În plus, planurile sale de guvernare, care includ un suveranism declarat și un refuz al integrării economice europene, pun România într-o poziție de izolare periculoasă. Într-o Europă care se confruntă cu crize economice și geopolitice, un președinte care visează la cai, în loc de soluții pragmatice, ar putea adânci incertitudinea și fragmentarea socială.
Dezinformare și promisiuni deșarte
Georgescu pare să se bazeze pe un discurs populist, promițând revenirea la valori tradiționale și soluții „pure” pentru probleme complexe. Însă dezinformarea subtilă, amestecată cu utopii nostalgice, ascunde o lipsă gravă de planuri concrete. Ideea că „industria calului” ar putea deveni un motor economic în România actuală este, la rândul său, o dezinformare periculoasă, menită să capteze atenția publicului dezamăgit de politicienii tradiționali.
Călin Georgescu se prezintă ca un salvator al identității românești, dar promisiunile sale nu par să ofere soluții reale pentru o Românie care are nevoie, mai mult ca niciodată, de politici pragmatice și incluzive. În loc să ne imaginăm curse de cai la fiecare 3-5 minute, ar fi mai realist să ne întrebăm cum vom asfalta drumurile pe care acești cai vor galopa.
