Sociologia in societatea contemporana

Sociologia este studiul sistematic al societatii, relatia indivizilor cu societatile lor, consecintele diferentelor si alte aspecte ale actiunii sociale umane. Semnificatia cuvantului provine de la sufixul „-logie”, care inseamna „studiu de”, derivat din greaca veche, si tulpina „socio-”, care este din cuvantul latin socius – si inseamna „insotitor”, sau societate, in general.

Auguste Comte (1798-1857) a inventat termenul, Sociologie, ca o modalitate de aplicare a principiilor si tehnicilor stiintelor naturale in lumea sociala, in 1838. Comte s-a straduit sa unifice istoria, psihologia si economia prin intelegerea descriptiva a taramului social.

El a propus ca problemele sociale sa poata fi remediate prin pozitivism sociologic, o abordare epistemologica prezentata in “The Course in Positive Philosophy” [1830-1842] si “O perspectiva generala a pozitivismului” – (1844). Desi Comte este in general considerat „parintele sociologiei”, disciplina a fost stabilita formal de un alt ganditor francez, Émile Durkheim (1858–1917), care a dezvoltat pozitivismul ca temei al cercetarii sociale practice.

Durkheim a infiintat primul departament european de sociologie la Universitatea din Bordeaux in 1895, publicand Regulile Metodei Sociologice. In 1896, a infiintat revista L’Année Sociologique. Monografia seminala a lui Durkheim, Suicide (1897), un studiu de caz al ratelor de suicid in randul populatiilor catolice si protestante, distinge analiza sociologica de psihologie sau filozofie.

Karl Marx a respins pozitivismul lui Comte, dar a urmarit totusi sa creeze o stiinta a societatii bazata pe materialismul istoric, devenind recunoscut ca o figura fondatoare a sociologiei postum, pe masura ce termenul a capatat un sens mai larg. In jurul inceputului secolului XX, primul val de sociologi germani, printre care Max Weber si Georg Simmel, au dezvoltat antipositivismul sociologic.

Campul poate fi recunoscut pe scara larga ca un amalgam a trei moduri de gandire sociala in special: pozitivismul durkheimian si functionalismul structural; Materialismul istoric marxist si teoria conflictelor; si antipositivismul weberian si analiza versethen. Sociologia americana a aparut pe o traiectorie separata, cu putina influenta marxista, un accent pe metodologia experimentala riguroasa si o asociere mai stransa cu pragmatismul si psihologia sociala.

In anii 1920, scoala din Chicago a dezvoltat interactionismul simbolic. Intre timp, in anii 30, Scoala de la Frankfurt a reprezentat pionieratul in ideea teoriei critice, o forma interdisciplinara de sociologie marxista care se bazeaza pe ganditori la fel de diferiti ca Sigmund Freud si Friedrich Nietzsche. Teoria critica se va forma dupa cel de-al doilea razboi mondial, influentand critica literara si curicula de studii de la Scoala de la Birmingham.

Sociologia a evoluat ca un raspuns academic la provocarile modernitatii, cum ar fi industrializarea, urbanizarea, secularizarea si un proces perceput de rationalizare cuprinzatoare. Domeniul se refera in general la regulile si procesele sociale care leaga si separa oamenii nu numai ca indivizi, ci ca membri ai asociatiilor, grupurilor, comunitatilor si institutiilor si include examinarea organizarii si dezvoltarii vietii sociale umane. Domeniul sociologic de interes variaza de la analiza unor contacte scurte intre persoane anonime de pe strada pana la studiul proceselor sociale globale.

In termenii sociologilor Peter L. Berger si Thomas Luckmann, oamenii de stiinta sociala incearca sa inteleaga constructia sociala a realitatii.

Majoritatea sociologilor lucreaza intr-unul sau mai multe sub-domenii. Un mod util de a descrie disciplina este ca un grup de sub-campuri care examineaza diferite dimensiuni ale societatii. De exemplu, stratificarea sociala studiaza inegalitatea si structura clasei; studiile demografice analizeaza o dimensiune sau un tip de populatie; criminologia examineaza comportamentul criminal si devianta; iar sociologia politica studiaza interactiunea dintre societate si stat.

Inca de la infiintare, epistemologiile sociologice, metodele si cadrele de ancheta s-au extins si s-au diversificat semnificativ. Sociologii folosesc o diversitate de metode de cercetare, colecteaza atat date cantitative cat si calitative, se bazeaza pe tehnici empirice si folosesc teoria critica. Metodele moderne obisnuite includ studii de caz, cercetare istorica, intervievare, observare a participantilor, analiza de retea sociala, cercetare in sondaje, analize statistice si construirea modelelor, printre alte abordari.

De la sfarsitul anilor 70, multi sociologi au incercat sa faca disciplina utila in alte scopuri dincolo de academie. Rezultatele educatorilor, parlamentarilor, administratorilor, dezvoltatorilor si a altor persoane interesate in rezolvarea problemelor sociale si in formularea politicii publice ajuta cercetarea sociologica, prin domenii subdisciplinare, cum ar fi cercetarea de evaluare, evaluarea metodologica si sociologia publica.

La inceputul anilor ’70, sociologii femei au inceput sa puna sub semnul intrebarii paradigmele sociologice si invizibilitatea femeilor in studiile sociologice, prin analize si cursuri. In 1969, sociologii feministi au contestat androcentrismul disciplinei la conferinta anuala a Asociatiei Sociologice Americane. Aceasta a dus la fondarea organizatiei Sociologi pentru Femeile in Societate si, in cele din urma, la o noua revista de sociologie, Gender & Society. Astazi, sociologia genului este considerata a fi unul dintre cele mai proeminente sub-campuri ale disciplinei.

Noile sub-campuri sociologice continua sa apara – cum ar fi studiile comunitare, sociologia computationala, sociologia mediului, analiza retelelor, teoria retelei actorului, studiile de gen si o lista in crestere, multe dintre ele fiind de natura transversala.

Domenii suplimentare aplicate sau interdisciplinare legate de stiintele sociale includ:

• Arheologia – este stiinta care studiaza culturile umane prin recuperarea, documentarea, analiza si interpretarea resturilor materiale si a datelor despre mediu, inclusiv arhitectura, artefacte, caracteristici, biofacte si peisaje.
• Studiile de zona sunt domenii de cercetare interdisciplinare referitoare la anumite regiuni geografice, nationale / federale sau culturale.
• Stiinta comportamentala este un termen care cuprinde toate disciplinele care exploreaza activitatile si interactiunile dintre organisme din lumea naturala.
• Stiinta sociala computationala este un domeniu umbrela care cuprinde abordari computationale in cadrul stiintelor sociale.
• Demografia este studiul statistic al tuturor populatiilor umane.
• Dezvoltarea studiaza o ramura multidisciplinara a stiintei sociale care abordeaza problemele majore pentru tarile in curs de dezvoltare.
• Stiintele sociale de mediu sunt studiul larg, transdisciplinar, al inter-relatiilor dintre oameni si mediul natural.
• Studiile de mediu integreaza perspective sociale, umaniste si stiinte naturale asupra relatiei dintre oameni si mediul natural.
• Studiile de gen integreaza mai multe stiinte sociale si naturale pentru a studia identitatea de gen, masculinitatea, feminitatea, problemele transgender si sexualitatea.
• Stiinta informatiei este o stiinta interdisciplinara preocupata in principal de colectarea, clasificarea, manipularea, stocarea, regasirea si diseminarea informatiilor.
• Studiile internationale acopera atat relatiile internationale (studiul afacerilor externe si problemele globale intre statele din sistemul international), cat si educatia internationala (abordarea globala care pregateste intentionat oamenii sa fie participanti activi si implicati intr-o lume interconectata).
• Managementul juridic este o disciplina de stiinte sociale care este conceputa pentru studentii interesati de studiul elementelor de stat si juridice.
• Stiinta bibliotecii este un domeniu interdisciplinar care aplica practicile, perspectivele si instrumentele de management, tehnologia informatiei, educatie si alte domenii, bibliotecilor; colectarea, organizarea, conservarea si diseminarea resurselor informationale; si economia politica a informatiei.
• Managementul consta din diferite niveluri de conducere si administrare a unei organizatii in toate organizatiile de afaceri si umane. Este executarea eficienta a reunirii oamenilor pentru a indeplini obiectivele si obiectivele dorite prin planificarea, executarea si controlul adecvat al activitatilor.
• Comercializarea identificarii nevoilor si dorintelor umane, defineste si masoara amploarea cererii si intelegerea procesului de comportament de shopping al consumatorilor pentru a introduce produse si servicii, stabilirea preturilor, promovarea si distributia pentru a satisface aceste nevoi si dorinte prin procese de schimb si construirea de relatii pe termen lung .
• Economia politica este studiul productiei, cumpararea si vanzarea, precum si relatiile lor cu legea, obiceiul si guvernul.
• Administratia publica este una dintre principalele ramuri ale stiintei politice si poate fi descrisa pe larg ca dezvoltarea, implementarea si studiul ramurilor politicii guvernamentale. Cercetarea binelui public prin optimizarea societatii civile si a justitiei sociale, este scopul final al domeniului. Desi administratia publica a fost denumita istoric administratie guvernamentala, aceasta cuprinde tot mai mult organizatii neguvernamentale (ONG-uri) care, de asemenea, opereaza cu o dedicatie similara, primara pentru imbunatatirea umanitatii.
• Studiile religioase si studiile ezoterice occidentale incorporeaza si informeaza cercetarea social-stiintifica asupra fenomenelor considerate pe scara larga religioase. Studiile religioase, studiile ezoterice occidentale si stiintele sociale s-au dezvoltat in dialog unele cu altele.

Cercetare sociala

Originea sondajului poate fi urmarita cel putin inca din cartea Domesday din 1086, in timp ce unii savanti identifica originea demografiei pana in 1663, cu publicarea Observatiilor naturale si politice ale lui John Graunt on the Bills of Mortality. Cercetarea sociala a inceput, insa, o data cu filosofia pozitivista a stiintei in secolul al XIX-lea.

In utilizarea contemporana, „cercetare sociala” este un termen relativ autonom, care cuprinde activitatea practicienilor din diverse discipline care isi impart scopurile si metodele. Oamenii de stiinta sociala utilizeaza o serie de metode pentru a analiza o gama larga de fenomene sociale; de la datele sondajelor de recensamant provenite de la milioane de persoane, pana la analiza aprofundata a experientelor sociale ale unui singur agent; de la monitorizarea a ceea ce se intampla pe strazile contemporane, la investigarea documentelor istorice antice.

Metodele inradacinate initial in sociologia clasica si matematica statistica au constituit baza cercetarii in alte discipline, precum stiintele politice, studiile media si marketing, dar si cercetarile de piata.

Metodele de cercetare sociala pot fi impartite in doua scoli largi:

• Modelele cantitative abordeaza fenomenele sociale prin dovezi cuantificabile si se bazeaza adesea pe analiza statistica a multor cazuri (sau prin tratamente concepute intentionat intr-un experiment) pentru a crea revendicari generale valabile si fiabile.
• Modelele calitative subliniaza intelegerea fenomenelor sociale prin observarea directa, comunicarea cu participantii sau analiza textelor si poate accentua exactitatea contextuala si subiectiva asupra generalitatii.

Oamenii de stiinta sociala vor combina in mod obisnuit abordari cantitative si calitative ca parte a unei proiectari cu mai multe strategii. Chestionare, colectare de date pe camp, informatii despre baza de date arhivistica si colectii de date bazate pe laborator sunt cateva dintre tehnicile de masurare utilizate. Se remarca importanta masurarii si analizei, concentrandu-se pe obiectivul (dificil de realizat) al cercetarii obiective sau al testarii ipotezelor statistice.

Un model matematic foloseste limbajul matematic pentru a descrie un sistem. Procesul de dezvoltare a unui model matematic este denumit „modelare matematica”. Eykhoff (1974) a definit un model matematic drept „o reprezentare a aspectelor esentiale ale unui sistem existent (sau a unui sistem care trebuie construit) care prezinta cunoasterea acestui sistem intr-o forma utilizabila”. Modelele matematice pot lua multe forme, dar fara a se limita la sisteme dinamice, modele statistice, ecuatii diferentiale sau modele teoretice.