Pe masa de ambalare stă o cutie desfăcută, lângă ea un produs, puțină hârtie de protecție și o etichetă de curier. Din afară, totul pare foarte simplu. Cineva ia produsul de pe raft, îl pune în cutie, închide coletul și îl trimite mai departe.
Doar că prețul unei comenzi nu începe în clipa în care se închide cutia. Până în acel moment, produsul a trecut deja prin recepție, verificare, înregistrare, depozitare și, de cele mai multe ori, printr-un sistem informatic care știe unde se află și câte bucăți mai sunt disponibile.
Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii atunci când un magazin online încearcă să calculeze costul logistic. Se privește doar taxa pentru pregătirea coletului, deși aceea este numai o parte din costul real.
Eu aș privi lucrurile puțin mai simplu. O comandă costă atât cât costă întregul drum al produsului prin depozit, de când intră pe ușă până când pleacă spre client, plus partea de transport și, uneori, întoarcerea lui dacă este returnat.
Cum se formează, de fapt, prețul unei comenzi
Prețul logistic al unei comenzi este format din mai multe costuri care se adună. În mod obișnuit apar recepția mărfii, depozitarea, preluarea produselor de pe raft, împachetarea, materialele de ambalare, expedierea și eventualele operațiuni suplimentare.
Unele costuri apar pentru fiecare comandă. Altele sunt lunare și trebuie împărțite la numărul total de comenzi pentru a înțelege cât apasă, în realitate, asupra fiecărui colet.
O formulă practică ar arăta astfel: costul unei comenzi este egal cu partea de recepție alocată comenzii, plus partea de depozitare, plus pregătirea produselor, ambalarea, materialele, transportul și costul mediu al retururilor.
Pare o formulă lungă, dar tocmai această desfacere în bucăți ne ajută. În momentul în care vedem fiecare cost separat, începem să înțelegem și unde putem economisi.
Recepția mărfii este primul cost pe care mulți îl uită
Un produs nu apare pur și simplu pe raft. Când marfa ajunge în depozit, cineva trebuie să o primească, să verifice cantitățile, să compare documentele, să identifice produsele și să le introducă în sistem.
Dacă sosesc zece paleți cu același produs, operațiunea este relativ simplă. Dacă în aceleași zece paleți sunt sute de produse diferite, cu variante de mărime, culoare, lot sau termen de valabilitate, lucrurile se complică repede.
Timpul consumat este diferit, iar depozitul trebuie să îl ia în calcul. De aici apar tarife calculate la palet, cutie, produs sau oră de lucru.
Pentru magazin, important nu este doar cât costă recepția unui transport, ci cât înseamnă acel cost raportat la vânzările rezultate din marfa respectivă.
Dacă recepția unui lot costă 120 de euro și lotul respectiv generează 2.000 de comenzi, putem spune, într-un calcul simplificat, că recepția adaugă aproximativ 0,06 euro la costul fiecărei comenzi.
Nu înseamnă că factura va arăta așa. Înseamnă doar că, pentru analiza internă a afacerii, costul există și merită pus undeva.
Depozitarea se simte cel mai tare când produsele nu se vând
Un raft pare liniștit. Nu consumă benzină, nu împachetează nimic și nu cere pauză de masă. Cu toate acestea, costă bani în fiecare zi.
Spațiul de depozitare înseamnă chirie, utilități, rafturi, sisteme de securitate, software, personal și echipamente. Un produs care stă șase luni pe raft consumă resurse chiar dacă nu s-a mișcat deloc.
Din acest motiv, depozitarea poate fi taxată în mai multe feluri. Uneori se calculează la palet, alteori la metru cub, metru pătrat, locație de raft, cutie sau perioadă de stocare.
Metoda aleasă contează mai mult decât pare. Un produs mic, dar foarte valoros, ocupă puțin spațiu, în timp ce un produs ieftin și voluminos poate bloca o zonă întreagă.
Să presupunem că magazinul plătește 200 de euro pe lună pentru stocare și trimite 1.000 de comenzi. Dacă împărțim simplu costul, depozitarea înseamnă 0,20 euro pe comandă.
Dacă vânzările scad la 400 de comenzi, iar stocul rămâne același, aceeași cheltuială înseamnă deja 0,50 euro pe comandă.
Aici se vede foarte bine de ce rotația stocului contează. Marfa care stă mult timp în depozit poate face logistica mai scumpă fără ca tariful de procesare să se fi schimbat măcar cu un cent.
Un produs voluminos poate costa mai mult decât unul scump
Valoarea de vânzare a unui produs și costul lui logistic nu merg întotdeauna împreună. Un obiect care se vinde cu 50 de lei poate ocupa de zece ori mai mult spațiu decât un produs care costă 500 de lei.
Pentru depozit, metrul ocupat contează. Și pentru transportator contează, mai ales atunci când dimensiunile coletului intră în calculul greutății volumetrice.
Am văzut genul acesta de situație la produse care, privite individual, par ușor de gestionat. Când sunt puse însă sute de bucăți una lângă alta, spațiul necesar devine brusc foarte serios.
De aceea, înainte să alegi un serviciu logistic, merită să știi dimensiunile reale ale produselor și ambalajelor. Estimările făcute din memorie au obiceiul să fie mai optimiste decât raftul.
Preluarea produselor de pe raft influențează direct costul
După ce o comandă intră în sistem, cineva trebuie să găsească produsele. Operațiunea pare banală când comanda conține un singur articol.
Lucrurile se schimbă când un client cumpără șapte produse diferite. Operatorul poate fi nevoit să meargă în mai multe zone ale depozitului, să scaneze fiecare articol și să verifice cantitățile.
Din acest motiv, multe modele tarifare pornesc de la un preț pentru primul articol sau pentru un anumit număr de produse. Articolele suplimentare pot adăuga o taxă.
Aici apare și diferența dintre o bucată în plus și un produs diferit. Trei bucăți identice aflate în aceeași locație sunt, de regulă, mai ușor de pregătit decât trei produse diferite așezate în trei zone ale depozitului.
Pentru un magazin cu un coș mediu de un singur produs, costul poate rămâne foarte previzibil. Pentru unul care vinde frecvent pachete, seturi sau coșuri cu multe articole, această componentă merită calculată atent.
Ambalarea nu înseamnă doar să închizi o cutie
O comandă simplă poate încăpea într-un plic. Alta are nevoie de o cutie, material de protecție, bandă adezivă și poate chiar de o separare între produse.
Produsele fragile complică și mai mult operațiunea. O sticlă, un obiect ceramic sau un aparat electronic nu poate fi tratat la fel ca un tricou.
Operatorul trebuie să aleagă ambalajul potrivit și să se asigure că produsul are șanse bune să ajungă întreg la client. Timpul acesta se plătește.
Unele servicii includ o parte dintre materialele standard în taxa de procesare. Altele facturează separat plicurile, cutiile, materialele de umplere sau ambalajele speciale.
Merită verificat concret ce înseamnă ambalaj inclus. O cutie simplă din carton și un ambalaj personalizat cu inserții, hârtie și elemente de brand nu sunt același lucru.
Ambalajul personalizat poate schimba serios prețul
Pentru unele magazine, experiența de deschidere a coletului contează mult. Cutia face parte din imaginea brandului, iar clientul trebuie să simtă că primește ceva pregătit cu grijă.
Asta poate însemna hârtie personalizată, o felicitare, o mostră, un pliant sau o cutie specială. Toate sunt lucruri plăcute, dar fiecare presupune materiale și timp de lucru.
Dacă o operațiune suplimentară durează doar câteva zeci de secunde, pare puțin. Înmulțită cu 5.000 de comenzi, însă, devine o cantitate serioasă de muncă.
De aceea, personalizarea ar trebui calculată separat. Nu pentru a renunța la ea, ci pentru a ști dacă valoarea pe care o aduce justifică ceea ce costă.
Cât costă o comandă simplă
Să luăm un exemplu simplu. Avem un magazin care expediază 1.000 de comenzi pe lună, iar majoritatea conțin un singur produs mic.
Presupunem că partea de recepție alocată unei comenzi este 0,05 euro. Depozitarea adaugă încă 0,15 euro.
Pregătirea și împachetarea costă 0,90 euro, iar materialele încă 0,20 euro. Înainte ca pachetul să ajungă la curier, am ajuns deja la un cost de 1,30 euro.
Dacă transportul mediu este 3 euro, costul urcă la 4,30 euro. Dacă mai adăugăm un cost mediu de 0,20 euro pentru retururi și alte operațiuni, ajungem la aproximativ 4,50 euro pentru o comandă.
E doar un exemplu, firește. Tarifele reale diferă în funcție de magazin, produse, volum și contract.
Important este mecanismul. O taxă de procesare care pare mică nu reprezintă singură costul final.
Numărul de produse din comandă contează mai mult decât pare
Să schimbăm puțin exemplul. În loc de un singur produs, clientul cumpără în medie patru articole diferite.
Transportul poate rămâne aproape la fel dacă produsele sunt mici. Depozitarea nu se schimbă spectaculos nici ea.
În schimb, timpul necesar pregătirii comenzii crește. Patru articole trebuie găsite, scanate, verificate și așezate corect în colet.
Din acest motiv, două magazine cu același număr lunar de comenzi pot avea facturi logistice diferite. Complexitatea coșului mediu contează.
Un magazin cu 3.000 de comenzi și un articol în fiecare colet poate fi mai simplu de operat decât unul cu 2.000 de comenzi și șase produse diferite în fiecare cutie.
Transportul ajunge adesea cea mai mare parte a costului
După ce coletul este pregătit, intră în scenă curierul. Pentru multe magazine, transportul reprezintă cea mai mare sumă din costul logistic al unei comenzi.
Prețul poate depinde de greutate, dimensiuni, localitate, kilometri suplimentari, tipul serviciului și modalitatea de livrare. Un colet livrat la locker are alt profil de cost față de unul dus la o adresă îndepărtată.
Contează și contractul negociat. Un magazin care trimite câteva sute de colete poate avea alte condiții față de unul care expediază zeci de mii.
Eu prefer să separ întotdeauna costul din depozit de cel de transport. Le adun la final, dar vreau să văd limpede cât plătesc pentru fiecare.
Altfel risc să cred că am primit o ofertă foarte bună pentru procesarea coletelor, în timp ce transportul este mai scump decât în alternativa pe care tocmai am respins-o.
Greutatea volumetrică poate schimba factura fără să se schimbe produsul
Uneori, cântarul arată două kilograme, dar transportatorul facturează mai mult. Motivul poate fi dimensiunea coletului.
Un pachet mare ocupă spațiu în mașină și în centrele de sortare, chiar dacă este ușor. Din acest motiv, anumite servicii de curierat folosesc greutatea volumetrică.
Aici se vede cât de important este ambalajul ales. O cutie cu zece centimetri mai mare decât trebuie pare o problemă mică.
Dacă însă expediezi câteva mii de astfel de cutii, diferența devine bani. Uneori plătim, la propriu, pentru aerul transportat în interiorul ambalajului.
Volumul lunar poate reduce costul unitar
O operațiune logistică devine mai ușor de planificat atunci când volumul este previzibil. Depozitul își poate organiza oamenii, spațiul și fluxurile mai eficient.
De aceea, tariful pe comandă poate scădea odată cu creșterea volumului. Nu se întâmplă întotdeauna și nici în același ritm, dar principiul este ușor de înțeles.
La 200 de comenzi pe lună, anumite costuri fixe sunt împărțite la foarte puține expedieri. La 5.000 de comenzi, aceeași infrastructură poate fi folosită mai eficient.
Aici trebuie totuși puțină prudență. O prognoză comercială optimistă nu este același lucru cu un volum real.
Dacă oferta este construită pentru 10.000 de comenzi, iar magazinul livrează în mod constant 1.500, condițiile contractuale pot arăta diferit de simularea inițială.
Sezonalitatea trebuie calculată înainte să apară aglomerația
Unele magazine sunt liniștite în mare parte din an și foarte aglomerate în noiembrie și decembrie. Altele au vârfuri vara, în perioada sărbătorilor sau în jurul unor campanii mari de reduceri.
Un depozit care gestionează 100 de comenzi pe zi lucrează într-un anumit ritm. Dacă într-o zi apar 1.500, presiunea asupra operațiunilor este cu totul alta.
Pot fi necesare ture suplimentare, mai mult spațiu și o organizare diferită. În unele contracte, aceste situații pot influența costurile.
Când analizez un serviciu de fulfillment, aș cere două simulări. Una pentru o lună obișnuită și una pentru cea mai aglomerată perioadă a anului.
Diferența dintre cele două spune mai multe decât un tarif frumos afișat într-un tabel. Arată cum se comportă costurile atunci când afacerea este pusă sub presiune.
Retururile trebuie introduse în calcul încă de la început
Coletul returnat de client creează un nou flux de lucru. Cineva trebuie să îl primească, să îl identifice, să îl deschidă și să verifice produsul.
Dacă totul este în regulă, produsul poate reintra în stoc. Dacă ambalajul este deteriorat sau lipsesc componente, poate fi nevoie de o verificare suplimentară ori de reambalare.
Toată această muncă are un cost. Pentru magazinele cu puține retururi, suma poate rămâne mică.
În domenii în care retururile apar des, costul devine mult mai important. Moda și încălțămintea sunt exemple ușor de înțeles, pentru că alegerea mărimii produce inevitabil o anumită rată de întoarcere a coletelor.
Cum transformăm retururile într-un cost pe comandă
Să presupunem că magazinul trimite 1.000 de comenzi într-o lună și primește 100 de retururi. Dacă procesarea fiecărui retur costă în medie 1 euro, avem 100 de euro cheltuiți.
Împărțiți la toate comenzile, acești 100 de euro înseamnă un cost mediu de 0,10 euro pe comandă. Dacă există și transport pentru retur, acesta trebuie adăugat.
Îmi place calculul acesta fiindcă elimină surpriza. Retururile încetează să mai pară o întâmplare neplăcută de la finalul lunii și devin o componentă previzibilă a costului.
Așa putem compara mult mai corect profitabilitatea produselor și a categoriilor.
Plata ramburs poate avea propriile costuri
În comerțul online românesc există încă multe comenzi plătite ramburs. Pentru magazin, asta poate însemna costuri suplimentare legate de încasare și reconciliere.
În anumite modele operaționale apare și confirmarea telefonică. Dacă fiecare comandă trebuie verificată printr-un apel, avem din nou timp de lucru.
Suma pe comandă poate fi mică. La câteva mii de comenzi, însă, devine vizibilă în factură.
Trebuie văzut și ce economie produce acea verificare. Dacă reduce numărul comenzilor false sau al coletelor refuzate, poate fi o cheltuială justificată.
Integrarea tehnică poate economisi mai mult decât pare
Un magazin online nu funcționează separat de depozit. Comenzile trebuie transmise, stocurile actualizate, etichetele de transport generate și statusurile trimise înapoi.
Când aceste lucruri se întâmplă automat, operațiunea curge destul de liniștit. Când sistemele nu comunică bine, începe munca manuală.
Se exportă fișiere, se verifică diferențe și se repară comenzi. La volume mici, oamenii se descurcă.
La câteva mii de comenzi, fiecare pas manual începe să doară. Nu doar prin timpul consumat, ci și prin probabilitatea mai mare de eroare.
De aceea, când cer o ofertă, aș verifica și ce integrări sunt incluse. Nu doar dacă platforma magazinului este acceptată, ci ce date se sincronizează efectiv și cât de des.
Un exemplu complet pentru 2.000 de comenzi pe lună
Să presupunem că un magazin trimite 2.000 de comenzi într-o lună. Recepția mărfii costă în total 160 de euro, iar depozitarea 240 de euro.
Recepția înseamnă, raportată la numărul de comenzi, 0,08 euro pentru fiecare. Depozitarea adaugă încă 0,12 euro.
Procesarea și ambalarea ajung, să spunem, la 1 euro, iar materialele speciale mai adaugă 0,15 euro. Costul înainte de transport este astfel de 1,35 euro.
Dacă transportul mediu costă 3 euro, ajungem la 4,35 euro. Dacă retururile și alte operațiuni adaugă în medie 0,20 euro, costul complet urcă la aproximativ 4,55 euro pe comandă.
La 2.000 de comenzi, asta înseamnă aproximativ 9.100 de euro pe lună. Abia această sumă poate fi pusă serios lângă veniturile și marja magazinului.
Valoarea medie a coșului contează enorm
Un cost logistic de 5 euro nu este nici mare, nici mic în sine. Depinde ce valoare are comanda.
Dacă un client cumpără produse de 150 de euro, cei 5 euro reprezintă o parte relativ redusă din venit. Dacă valoarea coșului este 20 de euro, situația se schimbă radical.
Putem calcula ponderea logisticii împărțind costul logistic total la valoarea medie a comenzii și înmulțind rezultatul cu 100.
La un coș de 100 de euro și un cost logistic de 5 euro, ponderea este 5%. La un coș de 25 de euro, același cost reprezintă 20%.
De aici vine și interesul multor magazine pentru creșterea valorii medii a coșului. Dacă două produse pot pleca în aceeași cutie în loc de două cutii separate, economia poate fi surprinzător de bună.
Produsele fragile cer un calcul separat
Un tricou poate fi pus într-un plic și trimis relativ simplu. O sticlă, o vază sau un produs electronic are alte nevoi.
Ambalarea poate necesita mai mult material de protecție și mai multă atenție. Uneori este nevoie și de verificări suplimentare.
Același lucru se întâmplă cu produsele foarte grele sau cu cele care au forme neobișnuite. Fluxul standard al depozitului nu li se potrivește întotdeauna.
De aceea, produsele atipice ar trebui descrise de la început când se cere o ofertă. Dimensiunile, greutatea și tipul ambalajului pot schimba prețul mult mai mult decât s-ar crede.
Costul logistic trebuie raportat la marja produsului
Aici intrăm într-o zonă pe care unele magazine o descoperă cam târziu. Un produs poate avea vânzări bune și totuși să fie slab profitabil după ce adunăm toate costurile.
Dacă marja brută este 8 euro, iar logistica consumă 5 euro, rămâne foarte puțin spațiu pentru marketing, taxe, salarii și profit.
Din acest motiv, costul pe comandă nu ar trebui urmărit singur. Trebuie pus lângă marja brută și valoarea medie a coșului.
Uneori problema nu este că logistica este prea scumpă sau prea scumpă, ci că produsul are o marjă prea mică pentru modul în care este vândut și livrat.
Cum compari corect două oferte
Cea mai sigură metodă este să iei o lună reală din activitatea magazinului. Notezi numărul de comenzi, numărul total de articole, spațiul ocupat, retururile și tipurile de colete.
Apoi aplici fiecare ofertă asupra exact acelorași date. Nu compari doar taxa de bază și nu folosești pentru un furnizor o lună bună, iar pentru altul una dificilă.
Dacă magazinul este nou și nu are istoric, se poate lucra cu scenarii realiste. Un scenariu mai prudent și unul de vârf sunt de obicei suficiente pentru a vedea cum se mișcă factura.
Așa dispar multe iluzii. Oferta care părea mai ieftină la prima vedere poate deveni mai scumpă după ce adăugăm depozitarea și produsele suplimentare din colet.
Costul intern trebuie calculat la fel de atent
Uneori externalizarea pare scumpă fiindcă este comparată doar cu salariul persoanei care împachetează coletele în propriul spațiu.
Comparația nu este corectă. Depozitarea internă înseamnă și chirie, rafturi, imprimante, consumabile, software, electricitate, recrutare și perioade de concediu.
Mai apare și timpul proprietarului sau al managerului. Dacă două ore pe zi sunt consumate cu probleme de curier, inventar și ambalaje, acele ore au o valoare, chiar dacă nu apar pe o factură separată.
Aș calcula întotdeauna costul total al variantei interne. Abia apoi l-aș compara cu factura unui operator extern.
Când externalizarea începe să fie rentabilă
Nu există un prag universal. Ar fi comod să spunem că de la 500 sau 1.000 de comenzi merită, dar realitatea este mai încăpățânată.
Un magazin care vinde produse mici și ușor de ambalat are altă situație decât unul care trimite obiecte voluminoase. Contează spațiul, complexitatea comenzilor, retururile și timpul consumat de echipa internă.
Pentru un magazin foarte mic, care trimite zece colete pe săptămână dintr-un spațiu pe care oricum îl are, procesarea internă poate fi perfect rezonabilă.
Când comenzile încep însă să ocupe o mare parte din zi, depozitul devine înghesuit și vârfurile de sezon creează probleme, merită refăcut calculul.
Nu după impresie. Cu cifrele lunii pe masă.
Ce informații trebuie să pregătești înainte să ceri un preț
Un furnizor poate oferi un calcul bun doar dacă primește date bune. Volumul lunar de comenzi este important, dar nu suficient.
Trebuie cunoscut și numărul mediu de produse dintr-o comandă, dimensiunile și greutatea articolelor, stocul mediu și frecvența cu care intră marfa în depozit.
Contează rata de retur, proporția comenzilor cu ramburs și nevoia de ambalare specială. Dacă există perioade în care volumul crește de trei sau patru ori, și ele trebuie menționate.
Cu aceste informații, estimarea începe să semene cu factura reală. Fără ele, avem mai degrabă un preț orientativ.
Costurile ascunse sunt adesea operațiuni despre care nu s-a discutat
Expresia cost ascuns sună puțin amenințător. În practică, multe asemenea costuri nu sunt ascunse intenționat.
Pur și simplu apar operațiuni care nu au fost incluse în discuția inițială. Poate fi vorba despre etichetare, inventar suplimentar, reambalare, pregătirea unor seturi sau verificări speciale.
Cel mai simplu test este să iei o comandă obișnuită și una complicată. Încearcă să calculezi costul complet al ambelor pornind de la ofertă.
Dacă trebuie să ghicești în prea multe locuri, oferta nu este încă suficient de clară.
Un preț bun este un preț pe care îl poți explica
Cel mai mic tarif nu este automat cea mai bună alegere. Un preț bun este, înainte de toate, unul previzibil.
Vreau să știu ce se întâmplă dacă într-o comandă apar cinci produse, dacă un colet se întoarce sau dacă stocul meu ocupă cu 30% mai mult spațiu.
Vreau să știu și ce se întâmplă în luna cea mai aglomerată. Dacă răspunsurile sunt clare, pot calcula marja și pot lua o decizie liniștită.
Prețul devine periculos când pare mic la început și imposibil de estimat după aceea.
Costul greșelilor trebuie și el pus în ecuație
O comandă trimisă greșit nu produce doar un client nemulțumit. Poate genera un nou transport, un retur și încă o expediere.
Uneori, costul reparării greșelii ajunge să depășească profitul comenzii inițiale. De aceea, acuratețea procesării are valoare financiară.
Un serviciu ceva mai scump poate fi justificat dacă reduce constant erorile și întârzierile. Desigur, lucrul acesta trebuie măsurat, nu presupus.
Merită urmărite diferențele de inventar, comenzile greșite și timpul de expediere. Aceste cifre completează imaginea pe care prețul singur nu o poate oferi.
Cât ar trebui să coste, până la urmă, procesarea unei comenzi
Nu există o sumă universală. Costul diferă prea mult în funcție de produs, volum, spațiu, numărul articolelor, materialele folosite, transport și retururi.
Un magazin cu produse mici și comenzi simple poate avea un cost foarte diferit de unul care vinde obiecte fragile, grele sau voluminoase.
Cel mai sănătos calcul pornește de la propriile date. Se adună costurile operaționale, se repartizează cele lunare și se calculează transportul și retururile.
Apoi rezultatul se compară cu valoarea medie a coșului și cu marja. În acel moment, prețul nu mai este o cifră izolată.
Devine o parte clară din economia magazinului.
De ce merită urmărit costul în fiecare lună
Afacerea nu rămâne la fel. Pot apărea produse noi, coșuri mai mari, stocuri care se mișcă mai lent sau mai multe retururi.
Dacă urmărim costul logistic pe comandă o singură dată, la semnarea contractului, putem rata aceste schimbări.
Un calcul lunar arată repede dacă problema vine din depozitare, transport, ambalare sau complexitatea comenzilor.
Nu trebuie să fie un raport complicat. O cifră urmărită consecvent poate spune surprinzător de multe.
După câteva luni începi să vezi și ritmul afacerii. Lunile bune nu mai par doar bune, iar cele slabe nu mai par doar ghinion.
Întrebări frecvente despre calculul prețului unei comenzi
Ce intră în prețul logistic al unei comenzi?
În mod obișnuit, costul include o parte din recepția mărfii și depozitare, preluarea produselor, împachetarea, ambalajele, transportul și eventualele servicii suplimentare. Retururile trebuie și ele incluse dacă vrem să vedem costul real pe termen lung.
Structura exactă diferă de la un furnizor la altul. Unele operațiuni pot fi incluse în taxa de bază, iar altele facturate separat.
Cum se calculează costul de depozitare pe comandă?
O metodă simplă este să împărțim costul total de depozitare dintr-o lună la numărul comenzilor expediate în aceeași perioadă.
Dacă depozitarea costă 300 de euro și magazinul trimite 1.500 de comenzi, costul mediu al depozitării este de 0,20 euro pe comandă. Calculul este orientativ, dar foarte util pentru analiza profitabilității.
Numărul de produse din colet influențează prețul?
Da. O comandă cu mai multe produse diferite necesită, în general, mai mult timp pentru preluare, scanare și verificare.
Unele tarife includ un anumit număr de articole, iar produsele suplimentare sunt taxate separat. De aceea, media articolelor pe comandă este importantă atunci când se cere o ofertă.
De ce produsele voluminoase sunt mai scumpe logistic?
Ele ocupă mai mult spațiu în depozit și pot costa mai mult la transport. În plus, pot necesita rafturi speciale, manipulare diferită sau ambalaje mai mari.
Chiar dacă produsul este ușor, curierul poate calcula transportul folosind dimensiunile coletului. De aici apare greutatea volumetrică.
Retururile trebuie incluse în costul pe comandă?
Da, dacă vrem să obținem o imagine realistă. Returul presupune recepție, verificare și, uneori, reambalare sau reintroducere în stoc.
Costul total al retururilor dintr-o lună poate fi împărțit la numărul tuturor comenzilor. Astfel obținem un cost mediu care poate fi introdus în calculul fiecărei vânzări.
Volumul mare de comenzi poate reduce prețul?
În multe situații, da. Volumele mai mari permit folosirea mai eficientă a spațiului, personalului și sistemelor.
Totuși, reducerea nu este automată și depinde de contract, complexitatea comenzilor și serviciile folosite. O comandă foarte complicată poate rămâne costisitoare chiar și la volume mari.
Cum compar corect două oferte logistice?
Cel mai bine este să folosești aceleași date reale pentru ambele oferte. Ia o lună de activitate și aplică fiecărei grile numărul de comenzi, produsele expediate, stocarea, retururile și serviciile suplimentare.
Compararea exclusivă a taxei de procesare poate fi înșelătoare. Ceea ce contează este factura totală estimată pentru același flux.
Ce costuri sunt cel mai ușor de omis?
Cele mai ușor de ignorat sunt recepția mărfii, produsele suplimentare din colet, materialele speciale, retururile și operațiunile manuale.
Mai pot apărea etichetări, verificări, inventare sau reambalări. Dacă magazinul are un flux neobișnuit, aceste operațiuni trebuie discutate înainte de semnarea contractului.
Cum știu dacă oferta primită este suficient de clară?
Ar trebui să poți calcula fără presupuneri costul unei comenzi obișnuite, al uneia mai complicate și al unui retur.
Dacă nu este clar ce se întâmplă cu articolele suplimentare, ambalajele sau depozitarea, mai sunt întrebări de pus. O ofertă bună poate fi explicată simplu, chiar dacă în spatele ei există o operațiune complexă.
Este mai ieftin să procesez comenzile intern?
Uneori da, alteori nu. Depinde de volum, spațiul disponibil, personal și complexitatea produselor.
Comparația trebuie făcută cu toate costurile interne, nu doar cu salariul unei persoane. Chiria, utilitățile, consumabilele, software-ul, echipamentele și timpul de management trebuie incluse.
Care este cea mai simplă formulă pentru calcularea costului unei comenzi?
O formulă practică pornește de la costurile de recepție și depozitare repartizate pe comandă, la care se adaugă procesarea, ambalarea, transportul și costul mediu al retururilor.
Formula nu trebuie să fie perfectă din prima lună. Important este să fie folosită consecvent și ajustată pe măsură ce apar date mai bune.
Cât de des trebuie recalculat costul pe comandă?
O verificare lunară este suficientă pentru majoritatea magazinelor. În perioade cu variații mari de volum, poate fi utilă o analiză mai frecventă.
Costul trebuie recalculat și atunci când se schimbă semnificativ stocul, curierul, ambalajele, rata retururilor sau structura comenzilor.
La sfârșit, calculul se întoarce la cutia de pe masa de ambalare. Acum însă cutia nu mai pare atât de simplă. În spatele ei se văd raftul pe care a stat produsul, omul care l-a găsit, cartonul care îl protejează și drumul pe care îl mai are până la client.
