Un suveranist cu viziuni periculoase
Călin Georgescu, acest mesager autoproclamat al suveranismului, vine cu o viziune clară asupra NATO și a relațiilor internaționale: „România nu este obligată să respecte angajamentele NATO privind cheltuielile de apărare.” Așa se scrie, în cuvinte simple, declarația unui om care aspiră să conducă o țară aflată în prima linie a conflictului geopolitic din Europa de Est. Sigur, în lumea domnului Georgescu, libertatea înseamnă renunțarea la orice angajament internațional, pentru că, nu-i așa, „suveranitatea” trebuie să fie absolută, chiar și atunci când aceasta ne izolează complet.
Această poziție vine la pachet cu o doză sănătoasă de admirație pentru Est, pentru că, dacă NATO este „o poveste despre frică”, Rusia devine, în ochii lui, un bastion al ordinii naturale. Desigur, în discursurile sale lipsite de nuanță, Călin Georgescu omite un detaliu: libertatea de a-ți decide soarta poate dispărea rapid atunci când tragi obloanele asupra alianțelor care te protejează.
Ajutor pentru Ucraina? O povară, nu o datorie morală
„Vom opri exporturile de cereale ucrainene prin România și continuarea ajutorului militar pentru Kiev.” Acestea sunt promisiuni făcute de candidatul de extremă dreapta, care ignoră complet complexitatea situației economice și politice din regiune. Exporturile de cereale din Ucraina au devenit vitale pentru securitatea alimentară globală, dar cine are timp să se gândească la asta când trebuie să mențină o retorică populistă anti-occidentală?
Mai mult, într-o perioadă în care solidaritatea cu Ucraina este esențială pentru a preveni extinderea conflictului, Georgescu vrea să transforme România într-un jucător pasiv, fără voce, care întoarce spatele vecinilor aflați în suferință. O strategie perfectă pentru cineva care nu are altă viziune decât aceea a renunțării.
Câteva idei economice „revoluționare”
În programul său, Georgescu propune o economie autarhică, în care România își va „exploata singură resursele și va trăi din propriile bogății”. Sună bine, nu? Până când îți amintești că economia globalizată nu mai funcționează pe logica secolului XIX. A ignora piețele internaționale înseamnă a ne întoarce la izolare, dar pentru Georgescu, aceasta este definiția libertății.
În plus, obsesia sa pentru „resursele naturale” și „protecția suveranității economice” ignoră realitățile investițiilor externe și rolul lor în creșterea economiei. Totul este un spectacol, însă spectacolul nu plătește facturile.
Un viitor al incertitudinii
Dacă ar ajunge președinte, Călin Georgescu ar transforma România într-o insulă de incertitudine. NATO ar deveni „inamicul”, Rusia ar primi flori, iar românii ar fi lăsați să plătească factura. Politicile sale de dezangajare internațională, combinate cu refuzul de a respecta parteneriatele esențiale, ar expune țara unor riscuri strategice uriașe. În loc să ofere soluții, Georgescu promite o lume a fricii, în care dezbinarea devine politică oficială.
În final, povestea lui Călin Georgescu despre NATO, frică și conspirații nu este decât o narațiune periculoasă, creată pentru a atrage atenția, dar incapabilă să ofere stabilitate sau viitor.
