Prima dată când te așezi să faci socoteala pentru câștigurile din criptomonede, ai senzația că te uiți la un formular gândit special ca să te descurajeze. Coloane, coduri, cursuri valutare, praguri. În realitate, partea grea nu e matematica, fiindcă aceasta se reduce la o scădere.
Greutatea vine din ordinea în care socotești ce ai vândut și din cursul pe care îl folosești pentru fiecare tranzacție. Odată ce spargi subiectul în bucăți mici și le iei pe rând, rămâi cu un pumn de reguli clare, pe care le poți aplica singur, fără să plătești un contabil pentru fiecare mișcare din portofel.
Vestea bună este că zona gri în care cripto a plutit ani la rând s-a închis aproape complet. Perioada în care puteai spune, cu mâna pe inimă, că nu era limpede ce trebuie declarat a rămas în urmă. Vestea mai puțin comodă este că responsabilitatea calculului a rămas tot la tine. Tu aduni tranzacțiile, tu stabilești câștigul, tu completezi declarația. Iar dacă greșești, vina nu se mută pe platformă.
Cum a ajuns cripto din umbră sub lupa fiscului?
Ca să înțelegi de ce regulile arată azi așa, merită să te uiți puțin în urmă. Până în 2019, câștigurile din monede virtuale trăiau într-un fel de vid legislativ, unde fiecare interpreta cum îl tăia capul. În acel an, prin Legea 30/2019, câștigul din transferul de monedă virtuală a fost încadrat oficial la venituri din alte surse, în Codul fiscal, Legea 227/2015.
Doi ani mai târziu, ANAF a publicat o broșură dedicată tratamentului fiscal al acestor venituri, un document care a devenit reperul practic pentru cei care voiau să declare corect.
Al doilea moment important a venit în toamna lui 2025. Prin pachetul de măsuri fiscal-bugetare, adoptat după un drum lung prin Parlament sub numărul de proiect PL-x 246/2025 și validat de Curtea Constituțională pe 10 decembrie 2025, cota de impozit pentru câștigurile din cripto a fost majorată. Actul normativ final este Legea 239/2025, iar modificarea concretă se regăsește în articolul XII. Practic, statul a decis să apropie regimul cripto de cel al altor venituri și, în același timp, să închidă cât mai multe portițe.
O trecere limpede prin toate aceste schimbări, cu accent pe ce se modifică efectiv pentru investitorul obișnuit, a fost pregătită de Cryptology.ro, publicația de știri și analize crypto în limba română care urmărește constant felul în care fiscul tratează criptomonede de investit și obligațiile fiscale care vin la pachet cu ele.
Peste toate acestea se suprapune un al treilea val, cel al transparenței. România a transpus directiva europeană DAC8, sprijinită pe standardul internațional CARF, care obligă platformele de criptoactive să raporteze automat fiscului datele despre tranzacțiile utilizatorilor. Ce părea multă vreme un teritoriu al anonimatului fiscal se transformă, de la 1 ianuarie 2026, într-o piață în care autoritatea vede aproape tot.
Cele două cote care hotărăsc cât dai statului
Dacă ai deschis articolul pentru un singur răspuns, iată-l. Pentru câștigurile realizate în 2025, cota de impozit pe venit este de 10 la sută. Pentru câștigurile realizate începând cu 1 ianuarie 2026, cota urcă la 16 la sută.
Elementul care decide cota nu este anul în care depui declarația, ci anul în care ai închis efectiv poziția, adică momentul vânzării sau al schimbului. Un Bitcoin cumpărat în 2020 și vândut în martie 2025 intră la 10 la sută, oricât de mult ar fi crescut între timp. Același activ, vândut în martie 2026, s-ar fi impozitat cu 16 la sută. Data cumpărării nu are niciun cuvânt de spus asupra cotei, contează doar data la care ai transformat câștigul de pe hârtie în câștig realizat.
Un detaliu pe care mulți îl trec cu vederea. Impozitul se plătește întotdeauna în lei, indiferent în ce monedă ai tranzacționat. Chiar dacă banii tăi au trecut prin dolari, euro sau stablecoinuri, la final tot în lei se face raportarea către ANAF, la cursul corect al fiecărei zile.
Ce înseamnă câștig pentru ANAF și ce scapă de impozit
Aici stă miezul întregii povești, iar lucrurile sunt mai simple decât par. Câștigul impozabil este diferența pozitivă dintre prețul de vânzare și prețul de achiziție, din care scazi costurile directe ale tranzacției, în principal comisioanele plătite platformei. Formula, dacă vrei să o ții minte pe o singură linie, sună așa.
Câștig egal preț de vânzare minus preț de achiziție minus comisioane. Nu plătești impozit pe suma pe care ai rulat-o, ci doar pe cât ai câștigat peste ce ai investit inițial. Dacă ai cumpărat o monedă cu 1.000 de lei și ai vândut-o tot cu 1.000 de lei, nu datorezi nimic, oricât de impresionant ar arăta volumul total al tranzacțiilor tale.
Cuvântul care ține toată definiția în echilibru este „pozitivă”. Se impozitează exclusiv tranzacțiile pe care ai ieșit pe plus. O poziție închisă pe zero sau pe minus nu naște impozit, dar, atenție, nici nu îți reduce impozitul de la altă tranzacție.
Legea lasă și o mică fereastră pentru investitorii ocazionali. Un câștig sub 200 de lei pe o singură tranzacție rămâne neimpozabil, cu condiția ca totalul câștigurilor dintr-un an fiscal să nu depășească 600 de lei. Sună generos, însă are un dinte ascuns. Nu este un prag progresiv, ci o scutire totală care dispare instantaneu.
Dacă aduni 605 lei într-un an, deci treci cu cinci lei peste plafon, se impozitează întreaga sumă, nu doar surplusul de deasupra pragului. Practic, scutirea îi ajută doar pe cei care fac câteva tranzacții mici pe an, nu pe cei cu activitate constantă.
De ce pierderile nu îți micșorează nota de plată?
Aici e partea care surprinde pe aproape toată lumea și merită citită de două ori. În România, pierderile din cripto nu sunt deductibile și nu se reportează în anii următori. Pierderea de pe o monedă nu poate fi scăzută din câștigul obținut pe alta.
Exemplul clasic lămurește totul. Ai pierdut 5.000 de lei pe un token și ai câștigat 3.000 de lei pe altul. Instinctul îți șoptește că, per total, ești pe minus și nu datorezi nimic. În fața fiscului românesc, tu plătești impozit pe cei 3.000 de lei câștigați, iar pierderea de 5.000 de lei rămâne exclusiv problema ta. Codul fiscal recunoaște deducerea pierderilor pentru aproape toate categoriile de venituri impozabile, mai puțin pentru transferul de monedă virtuală.
În Statele Unite sau în Canada, mecanismele de compensare cunoscute drept tax loss harvesting îți reduc efectiv impozitul, fiindcă pierderile taie din câștiguri. La noi, deocamdată, acest lucru nu funcționează. De aceea, strategiile importate din articolele americane nu se aplică unu la unu, iar cine le copiază orbește riscă o surpriză neplăcută.
Cursul BNR și metoda FIFO, cele două detalii care schimbă suma
Dintre toate elementele tehnice, două schimbă cel mai mult rezultatul final. Cursul de schimb și ordinea în care consideri că ți-ai vândut monedele.
Regula corectă pentru curs este cea comunicată de Banca Națională a României în ziua fiecărei tranzacții, adică ziua vânzării. Nu cursul mediu anual, oricât ar fi de tentant să simplifici astfel. Folosirea unui curs mediu în locul celui zilnic este incorectă și poate fi contestată la o inspecție fiscală.
Dacă tranzacția a picat într-un weekend sau într-o zi de sărbătoare, când BNR nu publică curs, folosești cursul din ultima zi lucrătoare de dinainte. Pare un amănunt mărunt, dar pe zeci de tranzacții diferența dintre cursul zilnic și cel mediu se poate transforma în câteva sute de lei în plus sau în minus la impozit.
FIFO, primul intrat este primul ieșit
Metoda FIFO, prescurtare de la „first in, first out”, spune că primele monede cumpărate sunt considerate primele vândute. Legislația română nu impune explicit o metodă, dar interpretarea cea mai des întâlnită la ANAF, și cea mai ușor de apărat în fața unui inspector, este tocmai FIFO.
Să luăm un caz concret. Cumperi 0,5 BTC în ianuarie, la 200.000 de lei pe Bitcoin, apoi încă 0,5 BTC în martie, la 250.000 de lei pe Bitcoin. În iunie vinzi 0,8 BTC la 280.000 de lei pe Bitcoin. Conform FIFO, primii 0,5 BTC vânduți provin din lotul de ianuarie, cu un cost de 100.000 de lei, iar restul de 0,3 BTC din lotul de martie, cu un cost de 75.000 de lei. Astfel afli exact cât ai câștigat pe fiecare fracțiune. Ideea de fond este să fii consecvent și să aplici aceeași metodă an de an. Și mai există un aspect crucial.
Dacă nu poți dovedi prețul de achiziție cu documente, fiscul are dreptul să considere că întreaga sumă încasată este câștig, cu cost zero. De aici, o lecție simplă și scumpă dacă o ignori. Păstrează toate rapoartele și extrasele de la platforme.
Ce mișcări declanșează impozitul?
Mulți cred că plătesc impozit doar atunci când retrag banii într-un cont bancar. Nu este deloc așa. Ce contează pentru fisc este rezultatul economic al operațiunii, nu forma finală a banilor. Intri sub impozit când vinzi cripto pe monedă clasică, dar și când schimbi o criptomonedă pe alta, un swap din Bitcoin în Ethereum de pildă, dacă acel schimb iese pe câștig.
La fel se întâmplă când plătești bunuri sau servicii direct în cripto, fiindcă fiscul vede acolo o înstrăinare. Și se impozitează inclusiv cripto primită drept venit, din staking, mining, airdrop sau dobânzi, evaluată în lei la valoarea din ziua în care ai primit-o.
Schimbul crypto pe crypto ridică cele mai multe întrebări, iar legea nu este sută la sută explicită pe acest punct. Interpretarea prudentă, recomandată de aproape toți consultanții, este că fiecare schimb între monede reprezintă un eveniment fiscal separat.
Din 2026, platformele raportează aceste swapuri direct către fisc, așa că riscul de a le omite din declarație a crescut vizibil. Faptul că tranzacționezi printr-un exchange centralizat precum Binance sau Coinbase nu te scutește de nimic, ci, dimpotrivă, face ca datele să ajungă mai ușor la ANAF.
Un caz aparte este cel al recompenselor din staking. Dacă ții Ethereum într-un protocol care îți plătește periodic, sau dacă participi la securizarea unei rețele, tokenii primiți se impozitează la valoarea din momentul primirii, ca venit. Abia la o eventuală vânzare ulterioară intervine un al doilea calcul, cel al câștigului de capital.
Tot aici se încadrează și randamentele din zona finanțelor descentralizate, unde dobânzile și recompensele curg des și sunt ușor de uitat la declarare. Cine vrea să înțeleagă mai bine mecanica din spatele acestor recompense poate porni de la felul în care funcționează staking-ul într-o rețea ca Chainlink, unde tokenii mizați aduc câștiguri periodice.
Există și mișcări care te lasă complet în pace. Cumpărarea de cripto cu bani reali nu se impozitează, la fel ca mutarea monedelor între propriile portofele, unde nu se schimbă proprietarul. Nici simpla deținere nu intră la socoteală, oricât ar crește pe hârtie valoarea portofoliului, câtă vreme nu ai vândut nimic.
Cât despre stablecoinuri, un schimb dintr-o criptomonedă într-un stablecoin de tip USDT sau USDC este tratat, în interpretarea prudentă, exact ca orice alt swap. Faptul că prețul stă lipit de dolar nu îl scoate din categoria monedelor virtuale.
Contribuția la sănătate, CASS pe trepte
Pe lângă impozitul pe venit apare, în anumite condiții, contribuția de asigurări sociale de sănătate. Pentru câștigurile din cripto nu datorezi CAS, deci nu plătești contribuție la pensie, rămâne în discuție doar CASS.
CASS se datorează numai dacă totalul veniturilor relevante dintr-un an atinge anumite plafoane, exprimate în salarii minime brute. Aici se împiedică mulți, fiindcă la test nu intră doar câștigul din cripto. Se adună toate veniturile din aceeași zonă, dividende, chirii, dobânzi, câștiguri din investiții, laolaltă cu cele din monede virtuale. Pragurile sunt trei, la 6, la 12 și la 24 de salarii minime pe an. Pentru veniturile din 2025, cu salariul minim de 4.050 de lei, primul prag este 24.300 de lei.
Partea neintuitivă este că cei 10 la sută nu se aplică pe câștigul tău real, ci pe baza fixă a treptei atinse. Cine depășește primul prag plătește 10 la sută din 24.300 de lei, adică 2.430 de lei, indiferent dacă a câștigat 25.000 sau 45.000 de lei. Sistemul funcționează după principiul „totul sau nimic” pe fiecare treaptă. La 24.299 de lei nu datorezi nimic, la 24.301 de lei datorezi brusc 2.430 de lei.
De aceea, dacă te afli la limita unui prag spre finalul anului, momentul în care alegi să încasezi poate conta mai mult decât te-ai aștepta. Iar fiindcă plafoanele se mișcă odată cu salariul minim, merită reverificate în fiecare an.
Un exemplu numeric, de la cap la coadă
Să vedem cum arată totul pe un caz de manual, cu cifre din 2025. Maria a cumpărat 0,5 Bitcoin pentru 12.000 de dolari, într-o zi în care cursul BNR era 4,50 lei pe dolar. Costul ei de achiziție în lei a fost 54.000 de lei, plus un comision de 200 de lei.
Câteva luni mai târziu a vândut cei 0,5 BTC pentru 15.000 de dolari, cu cursul BNR ajuns la 4,60 lei pe dolar. Încasarea în lei a fost 69.000 de lei. Câștigul brut este 69.000 minus 54.000, deci 15.000 de lei, din care scade comisionul de 200 de lei și rămâne un câștig impozabil de 14.800 de lei. Impozitul pe venit este 10 la sută din această sumă, adică 1.480 de lei.
Fiindcă totalul anual, cei 14.800 de lei, se află sub pragul de 24.300 de lei, Maria nu datorează CASS. Obligația ei totală către stat se oprește la 1.480 de lei. Iar dacă ar depune și ar plăti mai devreme, ar prinde o mică bonificație de 3 la sută pe impozitul pe venit.
Mihai Popa, analist și jurnalist crypto la Cryptology.ro, subliniază că logica rămâne identică și pentru portofolii mult mai complicate, cu zeci de tranzacții, swapuri repetate și recompense din staking. Ce se schimbă este doar numărul de rânduri din tabel, nu principiul de calcul, iar acesta este exact motivul pentru care o evidență ținută la zi valorează mai mult decât orice truc de ultim moment.
Declarația unică, D212 și noul regim de transparență
Declararea se face prin Declarația unică, formularul D212, depus la ANAF. Alegi secțiunea pentru venituri din alte surse din transferul de monedă virtuală, completezi câștigul net în lei, iar impozitul se calculează automat. Termenul standard este 25 mai al anului următor celui în care ai realizat venitul, deci pentru câștigurile din 2025 termenul cade pe 25 mai 2026.
Depunerea se face online prin Spațiul Privat Virtual, unde nu ai nevoie de semnătură electronică, iar plata prin Ghișeul.ro. Din 2026, ANAF oferă chiar și o variantă precompletată a formularului, însă responsabilitatea de a verifica și completa datele lipsă rămâne, ca întotdeauna, la contribuabil. Păstrează documentele justificative cel puțin cinci ani, fiindcă fiscul le poate cere în tot acest interval.
Cea mai importantă schimbare de mentalitate din ultimul an nu ține însă de cotă, ci de vizibilitate. Prin DAC8 și CARF, platformele transmit automat autorităților informații despre tranzacțiile utilizatorilor, inclusiv swapurile dintre monede. Iluzia anonimatului fiscal, cea care i-a costat scump pe destui investitori, se destramă definitiv.
Pentru cine vrea o imagine mai largă a pericolelor din acest ecosistem, de la volatilitate până la fraude, merită parcurse riscurile reale ale investiției în cripto, fiindcă un control fiscal nu este singura formă de neplăcere care te poate ajunge. La fel de instructive sunt și cazurile concrete de escrocherii cu criptomonede, care arată cât de repede se pot pierde economii întregi atunci când lași garda jos.
Mesajul de fond este scurt și practic. Riscul real nu vine din impozitul în sine, ci din neconformare, adică din penalități, dobânzi și controale care se pot extinde și către alte surse de venit. Tratat ca orice altă obligație serioasă, cu o evidență ordonată și o declarare corectă din proprie inițiativă, impozitul pe câștigul din cripto costă mult mai puțin decât te-ar costa o surpriză la ușa fiscului. Cine își face temele la timp transformă un subiect anxios într-o simplă rubrică bifată o dată pe an.
Articol adaptat și dezvoltat după analiza „Ce impozit plătești pe profitul din cripto și cum se calculează corect?”, publicată pe Cryptology.ro. Sursa originală poate fi consultată aici. Informațiile au caracter general și de actualitate la data redactării, nu înlocuiesc consultanța fiscală personalizată și pot fi ajustate prin modificări legislative ulterioare.
